/www.curling-romania.com/wp-content/uploads/2011/10/330787_2503308618977_1140813325_3023097_951458649_o.jpg”>

Pe scurt, a fost fantastic! 18 zile de curling, care au trecut pe nerasuflate.

Pe lung, totul a inceput la Budapesta, unde ne-am reunit, pe rand, echipierii si antrenoarea noastra din Canada, Sharon Delver Morrison. Echipele le stiti deja, dar le reiau:
Fete – Crina Novac, Daiana Colceriu, Diana Butucea, Bianca Neagoe, Ruxandra Dica
Baieti – Allen Coliban, Bogdan Colceriu, Bogdan Taut, Adi Panaitescu, Mihai Mardare

Scopul cantonamentului din Ungaria a fost sa ne cunoastem mai bine, atat pe gheata cat si in afara ei, sa mai peticim din lacunele tehnice (cu atat mai mult cu cat jumatate dintre selectionati pusesera pentru prima oara mana pe o piatra de curling cu cel mult 3 luni inainte) si sa ascultam cuminti de tot ce avea Sharon sa ne spuna.
Cele 7 zile in Budapesta s-au evaporat rapid, printre antrenamente (4 ore pe gheata, zilnic), sesiuni teoretice, debriefing, gulas si meciuri. Duminica, 25 septembrie, am participat la un mini-turneu (“Stones Cup”) in care echipa baietilor a luat locul 1 si cupa, iar cea a fetelor a fost la o ultima piatra de medaliile de bronz.
Printre meciurile de pregatire jucate pe parcursul camp-ului din Ungaria ar mai fi de remarcat partida Romania Mixed – Hungary Seniors 6-7, castigata la ultima lansare de catre campionii turneului de la Brasov.
Inainte de plecarea spre Danemarca, la ultima sedinta tehnica, am concluzionat ca obiectivul nostru la Europene ar trebui sa fie unul de proces si nu de rezultat – sa ne imbunatatim performantele individuale si ca echipa, indiferent de rezultatul de pe tabela, de la final. Chiar daca eram, de departe, cei mai putin experimentati, speram si sa nu ne clasam pe ultimul loc, in niciuna dintre probe.

Pe 29 septembrie am plecat spre Tarnby/Copenhaga, pe ruta Bratislava – Praga – Berlin – Rostock – Gestadt. In loc de 12 ore am facut 18, din cauza reparatiilor la autostrazile din Germania.
Am ajuns in Copenhaga (in suburbia Dragor) intr-un cadru bucolic – pajisti verzi, cai, ponei, gaini, pisici, ceata dimineata, acoperisuri de stuf, cladiri cu un singur nivel. Pensiunea la care am stat, Cottage Farm, ne-a primit cu o atmosfera de vacanta din copilarie, petrecuta “la tara, la bunici”.
De chiar a doua zi, 30 septembrie, am inceput programul “norma intreaga” pe gheata. Sablonul zilnic: trezire inainte de ora 7, plecare spre sala la 7:15, intrare pe gheata la 8, inceputul primului meci la 8:30. Inca doua meciuri in aceeasi zi, la 12, 16 sau 19:30. Intre ele – socializarea de dupa partida, mancat pe fuga, uneori cate o ora de somn pe furis. Cine credea ca vorbim despre un sport usor, sa incerce – pentru noi a fost un sport de anduranta, atat la nivel fizic cat si mental.

Rezultate:
Am debutat, si la fete si la baieti, cu “principala contracandidata” – Slovenia. Baietii au castigat inainte de termen, fetele au pierdut greu, pe final.
ROM M – SLO 10-3
SLO – ROM W 9-5

Au urmat:
LUX – ROM M 8-6
Meci pierdut in extra-end, dupa o revenire spectaculoasa a Romaniei pe final.

02.10
SER – ROM M 8-2
Prima surpriza neplacuta. Am jucat pe unul dintre cele doua sheet-uri noi (6 si 7), total diferite de primele 5 – mai rapide, cu mult mai putin “curl”. Sarbii mai jucasera pe o astfel de suprafata si si-au luat o revansa categorica dupa infrangerea de la Curling Open Romania (cand pierdusera cu 11-0).

ROM W – FRA 1-15
Cea mai categorica infrangere a fetelor. Despre frantuzoaice nu stiam nimic, am presupus ca sunt o echipa de incepatoare. Am aflat insa la Copenhaga ca sunt o echipa experimentata, care a jucat multi ani in grupa B, cu rezultate foarte bune. Aveau, de altfel, sa castige detasat grupa galbena.

ROM M – ISL 7-6
Nu ne-am uitat in clasament inaintea meciului cu islandezii, lucru care a fost benefic. Victoria noastra a insemnat, la final, eliminarea lor din lupta pentru primele doua locuri, lupta la care aveau mari sanse. Atat prin perspectiva evolutiei scorului, cat si prin cea a valorii adversarului, a fost, probabil, cel mai bun joc al echipei de baieti la acest campionat. Am castigat in extra-end, fructificand hammerul.

3.10
TUR – ROM M 13-5
Turcia pornea turneul de pe postura de favorita, alaturi de Polonia. In meciul cu ei nu am avut prea multe sanse. Stil de joc agresiv, fara ratari, fructificand sansele primite. Iar noi le-am dat prea multe.

SER – ROM W 7-8
Prima victorie a fetelor!!! Am stat cu sufletul la gura pana la ultima piatra, intr-un meci fara “steal-uri”. Bravo!

POL – ROM M 7-2
In ultimul meci al zilei am intalnit liderul, Polonia, fara infrangere pana in acel moment. Am pornit curajos, cu o strategie noua, reusind sa “furam” primele doua end-uri. Din pacate insa, continuarea nu a mai fost la acelasi nivel. Am ramas cu senzatia ca “s-ar fi putut mai mult”, insa doar daca am fi jucat cu totii fara greseala.

4.10
ROM M – LTU 2-10
Lituania ne-a zdrobit sec, fara prea multe artificii. Nu am ramas din meciul asta decat cu gandul ca diferenta a fost mai mica decat scorul, neavand argumente obiective in acest sens. Tadas, skipul lituanian pe care il stiu de anul trecut, din Praga, joaca foarte bine si pare decis sa promoveze anul acesta.

ROM W – TUR 2-9
Intr-o grupa dominata clar de Franta si Turcia, fetele noastre au jucat frumos si ordonat ultimul meci. Nu au mai existat enduri mari, insa diferenta de precizie si de constanta s-a strans, incet-incet, pe tabela, in favoarea turcoaicelor. Fetele incheie turneul cu o victorie, obiectiv atins! Pe clasamentul consolidat asta s-a tradus in locul 7 din 10 echipe.

ROM M – GRE 8-6
Ultimul meci, dublu-dificil: jucam pe sheetul capricios pe care am pierdut cu sarbii si adversarul este o echipa proaspat picata din B. Dupa primele 3 enduri suntem condusi cu 5-1. Simteam insa ca putem reveni si incepem, ca romanii, sa “furam”. Meciul se incheie cu un measure, care putea sa ne dea noua punctul pentru 8-6 sau sa il dea grecilor pentru extra-end. Fortuna a fost de partea noastra, scutindu-ne de extra-eforturi. Incheiem, asadar, turneul cu 3 victorii, mult peste ce speram (respectiv, sa nu fim pe ultimul loc). Locul 6 la final, din 9 echipe.

MIXT
Campionatul de Mixt nu are grupe valorice, asa ca am avut bucuria de a juca impotriva unor nume de rasunet: Scotia, Norvegia, Suedia, Rusia, Olanda, Spania, Austria, Tara Galilor. Aproape toate, fie ex-medaliate (ex: Scotia, Austria, Suedia, Rusia…), fie tari cu mare traditie si rezultate in curling. In acest context “neprielnic”, ne-am propus sa ne simtim bine si eventual sa producem macar o surpriza placuta.
Un lucru care ne-a dat de furca a fost programul supra-incarcat. Meciurile de mixt erau presarate printre rundele de baieti si fete, pentru baieti insemnand trei meciuri pe zi, intr-un ritm aproape non-stop. Foarte greu sa iti pastrezi concentrarea si constanta in executii in aceste conditii.

2.10
ROM – NOR 8-6
Primul meci, prima victorie (nesperata)! Am inceput cuminti si timizi, am capatat curaj pe parcurs, ne-am indarjit dupa ce am pierdut 4 puncte si conducerea in endul 6. Finalul a fost de infarct, cu ultima noastra piatra in 4-foot si norvegienii ratand sansa unui come-around dificil.
Intrucat era ultima partida care se mai desfasura la acea ora, toata lumea a urmarit in picioare finalul, ne-a aplaudat si ne-a laudat pentru performanta. Lead-ul norvegian ne-a marturisit ca a inceput curlingul “inainte ca voi sa fiti nascuti” – gresise doar un pic calculul, referindu-se la anul 1988, cand noi ne ocupam, de fapt, cu abecedarul.
Victoria s-a “auzit” si pe net, Romania primind titlul de “echipa weekendului” din partea celui mai activ blog de curling, skipcottage. Ca sa incheiem cu laudele, mai spunem ca Norvegia este pe locul 2 in ierarhia mondiala pe natiuni si ca echipa pe care am invins-o a castigat ulterior la Rusia si la Scotia.

3.10
NED – ROM 12-2
Un meci frumos, care ne-a adus cu picioarele pe pamant, impotriva Familiei Neeleman. Mark, skip atat la mixt cat si al nationalei masculine (pe care a calificat-o in urma cu cativa ani in Grupa A), este un jucator de elita, calit in Curling Champions Tour (un fel de Liga Campionilor la curling). Ne-a aratat asta in end-ul 2, cand a reusit un takeout multiplu intr-o situatie in care noi aveam 4 puncte virtuale. Nu ne-a lasat nici o ocazie pentru a reveni in meci, dar macar am primit de baut dupa si am legat o frumoasa prietenie.

4.10
SWE – ROM 15-4
Surprinzator, avem tupeul sa spunem ca meciul a fost unul strans, in care am fi avut sanse. Bughi a jucat skip si a facut-o foarte bine. “Dezastrul” din primul end, in urma caruia am fost aproape de a inta in istorie (un 8-ender este un eveniment foarte rar si foarte apreciat in lumea curlingului), s-a datorat unui accident – Bughi avea de executat un hit relativ simplu, insa piatra a “agatat” ceva pe gheata si si-a schimbat incredibil traiectoria. Adversarii au recunoscut norocul si ne-au felicitat dupa partida pentru joc. Unul dintre suedezi s-a amuzat cand ne-a spus ca joaca de 44 de ani curling, in vreme ce noi daca avem, in medie, 44 de zile pe gheata.

5.10
ROM – AUT 1-10
Oboseala si problemele de concentrare au inceput sa se simta. Am intalnit un adversar foarte puternic, locul 5 la precedentele europene, care avea sa castige grupa. Nu ne-a iesit aproape nimic – vorba lui Bughi, “sa vedem ce zic astrele”… iar astrele au tacut.

6.10
ESP – ROM 9-6
In sfarsit, un meci mai echilibrat. Exceptand endul 5 (cu deja traditionalul “picaj”), restul a fost in grafic. Nu am reusit sa “furam” nimic pe final, din pacate. Am primit in schimb, din nou, laude si felicitari.

WAL – ROM
Copie dupa meciul cu Spania, cu un end 5 de cosmar. Pauza de la mijlocul partidei, cu siguranta, nu ne prieste. Tara Galilor a avut un parcurs foarte bun anul acesta, luptandu-se la primele doua locuri care ofereau accederea in optimi.

7.10
ROM – RUS 1-12
Au trecut cu tancul peste noi. Nu doar in endul 5 (a treia oara consecutiv pierdem 4 puncte sau mai mult) ci si in rest. E drept, i-am ajutat de minune – nu am reusit, niciunul, sa dam vreun draw decent, semn al oboselii acute. Este insa ultima zi din concurs, urmeaza Scotia si apoi un an de asteptare, sperante si antrenamente. Harasho.

ROM – SCO 7-8
Este meciul pentru care am tresarit inca de cand am vazut tragerea la sorti, in vara. Sa intalnesti Scotia si Norvegia in meciuri oficiale este un vis al oricarui curler incepator – al nostru s-a implinit mai devreme decat am fi crezut. Discutand cu Bughi si cu fetele inainte de meci, ne-am motivat ca este finala Campionatului European – jucam cu Scotia, pe sheetul din mijloc. Si am pastrat gandul asta pana la final.
Scotia, campioana din 2010, a avut un parcurs bun, cu exceptia a doua sincope – cu Olanda si cu Norvegia. Nu isi permiteau inca un pas gresit si nici nu isi imaginau ca l-ar putea avea.
Meciul a debutat cu tupeu – am castigat hammerul printr-un draw aproape pe buton, am luat 3 puncte in primul end. Scotia a revenit cu doua, dupa care am fost obligati sa ne multumim cu 1 punct in endul 3. Conduceam cu 4-2. Chiar inainte de pauza meciul s-a echilibrat, David Edwards reusind sa ia trei puncte in schimbul hammerului (cu un pic de noroc, al treilea punct fiind o piatra ricosata din takeout, care trebuia sa iasa din casa, insa s-a ciocnit de o piatra ramasa in joc in afara casei).
Dupa pauza am scapat cu bine de endul 5, luand un punct si egaland. La ultima piatra din endul 6, freeze pe 4-foot contra 3 puncte scotiene, am gresit de un pic maturatul si am impins cu cativa centimetri piatra in care trebuia sa “inghetam”. David a reusit o lovitura maiastra si a luat 3 puncte. A fost, probabil, momentul decisiv al meciului.
In ultimele doua enduri am reusit sa luam doar cate un punct, ultima piatra a meciului punandu-l pe David in pozitia de a elimina unul dintre cele doua puncte virtuale care ar fi dus meciul in extra-end. A reusit, asa cum ii sta bine unui adevarat campion.
Meciul a fost urmarit in picioare si cu sufletul in dinti de o intreaga galerie scotiana, care a aplaudat, fair-play, reusitele de ambele parti. Si nu au fost putine.
La toate meciurile de pana acum Sharon venea la final si facea un scurt debriefing – ce a fost bine, ce ar trebui imbunatatit. Acum a venit cu ochii in lacrimi si ne-a imbratisat, mandra si foarte emotionata de felul in care am jucat. Iar noi, noi am simtit ca am jucat curling (in finala campionatului!) 🙂
Skipcottage ne-a laudat, din nou.

O ultima surpriza placuta am avut-o la festivitatea de inchidere: premiul fair-play a fost castigat de Bogdan Taut! Felicitari, coane!!!

Concluzii
A fost o experienta nemaipomenita, cum niciunul dintre noi nu credeam ca va fi. Daca inainte de Europene simteam ca “virusul” ne-a afectat pe unii mai mult decat pe ceilalti (proportional cu orele petrecute pe gheata), dupa Copenhaga am vazut, cu bucurie, “epidemia” prezenta in ochii tuturor. Un astfel de concurs iti starneste foamea, vrei sa revii cat mai repede si cat mai des pe gheata.

Ca o privire de ansamblu, cel mai mare castig a fost colaborarea cu Sharon. Daca initial parea un moft scump (acela de a aduce un antrenor canadian pentru niste oameni care de-abia au pasit de cateva ori pe gheata), initiativa a facut ca intreaga deplasare la Europene sa isi merite fiecare cent. Ne-am dezvoltat individual, atat tehnic cat si mental, atat pe gheata cat si in afara ei. Am ajuns sa intelegem mai bine ce inseamna “curling” si spiritul acestui joc, cat de greu este sa construiesti echipe, sa le mentii si sa le faci sa performeze la potential maxim. Am avut un exemplu viu de pozitivism, bunatate, dedicare si dragoste de curling, Sharon fiind prezenta la toate meciurile noastre si oferindu-ne, de fiecare data, atat cat aveam nevoie, sustinere, mangaiere si povete.
Ne-am asumat, cu totii, ca acesta va fi doar inceputul! Multumim, Sharon! (si Te iubim! 🙂 )